IMPORTANT: COMUNICAT DE PRESĂ

Tocmai s-a împlinit un an de negocieri pe marginea Legii dialogului social – și totuși Coaliția pentru Dezvoltarea României consideră timpul ca fiind  insuficient pentru luarea unei decizii

BNS își arată dezamăgirea față de conținutul comunicatului asumat de Coaliția pentru Dezvoltarea României, entitate ce reunește o sumă de organizații respectabile, pentru că din păcate acest document cuprinde o lungă serie de neadevăruri sau de interpretări forțate.

În primul rând nu putem discuta de aprobarea în grabă a proiectului de lege a dialogului social întrucât inițiativa parlamentară în discuție a fost înregistrată pe fluxul legislativ al Parlamentului în urmă cu exact un an de zile. În acest interval de timp au avut loc mai multe runde de întrevederi, atât cu reprezentanții organizațiilor sindicale, cât și cu reprezentanții organizațiilor patronale, atât la Senat, cât și la Camera Deputaților. În cadrul dezbaterilor purtate la ambele comisii pentru muncă (Senat și Camera Deputaților), Președinții celor 2 comisii (dnul Senator Ion Rotaru și dnul Deputat Adrian Solomon) împreună cu membrii comisiilor, indiferent de apartenența lor politică, au permis partenerilor sociali reprezentativi să-și susțină cu argumente punctele de vedere.

Din păcate, nu de puține ori în aceste discuții argumentul părții patronale a fost acela ”pentru că așa vrem noi”.

Pentru cei care au uitat reamintim că atât actuala lege 62/2011, cât și Codul Muncii au fost adoptate în 2011 prin asumarea răspunderii, fără a permite dezbateri parlamentare și fără a asculta și a ține cont de punctele de vedere ale partenerilor sociali.

Tot pentru cei ce au uitat, le reamintim faptul că de la apariția legii 62/2011 și până în prezent (8 ani) au dispărut, pe lângă contractul colectiv de muncă unic la nivel național, și toate contractele colective de muncă la nivelul ramurilor (sectoarelor).

În tot acest interval de timp doar partea sindicală a fost cea care în mod constant a revendicat nevoia modificării Legii 62/2011 și a propus în nenumărate rânduri texte legislative care să amelioreze / îmbunătățească prevederile actualei legi și astfel să relanseze dialogul social în România.

De fiecare dată în spațiul public aceeași coaliție, dar și unii din membrii acesteia, au condamnat orice text de lege pus în dezbatere pentru a corecta actualul cadrul legislativ ce reglementează dialogul social (inclusiv inițiativele parlamentare din 2014 care urmăreau să aducă noi reglementări în domeniul negocierilor colective sau conflictelor colective de muncă, inițiate și susținute de BNS).

Coaliția pentru Dezvoltare României uită că în ultimii ani în mod constant Comisia Europeană, în cadrul procesului Semestrului European, a reclamat cu insistență ca România să găsească soluții legislative și instituționale pentru relansarea dialogului social și a negocierilor colective la nivel de sector.

Reamintim de asemenea CDR că în anul 2015 Ministerul Dialogului Social de la acea vreme a inițiat o amplă cercetare cu privire la starea dialogului social în România, cercetare ce s-a finalizat cu un pachet de propuneri de modificare a întregului cadru legislativ și funcțional ce vizează dialogul social, acesta ar fi putut reprezenta temeiul revendicat azi, în 2019, de către CDR. L-au negat și s-au bucurat că o dată cu instaurarea Guvernului de tehnocrați subiectul dialogului social a fost eliminat de pe masa dezbaterilor publice.

Se invocă în comunicat faptul că proiectul de lege a fost respins de Senat, omițând faptul că respingerea proiectului de lege din noiembrie 2018 este doar consecința numărului mare de senatori absenți și a mecanismului de vot din Senat (fiind lege organică, pentru a fi adoptată era nevoie de minim 69 de voturi pentru). Stenograma ședinței respective arată însă că o majoritate a senatorilor prezenți au votat favorabil acest proiect, cu amendamentele aduse de membrii comisiei pentru muncă (49 de senatori din cei 89 prezenți au votat pentru aprobarea proiectului, 20 s-au abținut și 20 au votat împotriva proiectului, așa cum reiese din fișa proiectului disponibilă pe site-ul Senatului).

O altă afirmație mincinoasă este și aceea conform căreia proiectul prevede că se poate declanșa grevă în orice moment. Textul votat în Comisia pentru Muncă de la Senat precum și de Comisia pentru Muncă de la Camera Deputaților stipulează clar că pe durata contractului nu se poate declanșa conflict de muncă, cu excepția cazurilor în care angajatorul încalcă în mod colectiv drepturile angajaților negociate și asumate prin contractul colectiv de muncă.

De asemenea, din aceeași categorie de exagerări și interpretări cu rea credință a prevederilor actualului proiect, menționăm și acuzația conform căreia proiectul instituie privilegii și imunități pentru liderii de sindicat. Actualul proiect creează doar premisele ca prin intermediul contractului colectiv de muncă, rezultat al negocierilor dintre părți, să fie instituite condiții minime de protecție a liderilor de sindicat, dar este strict o opțiune care se negociază între cele 2 părți. Este complet neadevărată și afirmația conform căreia actualul proiect permite o impunere unilaterală din partea organizațiilor sindicale a unui număr de zile plătite de angajator dar dedicate activității sindicale. Textul adoptat în comisiile parlamentare propune o soluție negociată între partenerii sociali, prin contractele colective de muncă, cu respectarea unei proporționalități raportat la numărul de membrii pe care îi reprezintă, tocmai pentru a evita potențiale situații de abuz în aplicarea legii.

Dezavuăm de asemenea afirmația conform căreia textul proiectului reduce până la anulare rolul reprezentanților salariaților. Singurele comunicări vehemente ale reprezentanților patronatelor susținute cu privire la acest aspect (reprezentanții salariaților) au venit doar în momentul în care li s-a sugerat să propună un format transparent și verificabil prin care salariații în mod real să-și poată desemna reprezentanții în vederea negocierilor colective.

Astăzi nu există nici un fel de mecanism transparent, democratic și verificabil în desemnarea reprezentanților salariaților astfel încât să existe certitudinea că persoanele desemnate în această calitate reprezintă interesele salariaților și nu pe cele ale angajatorilor. Consecința lipsei acestui  mecanism a condus la o utilizare excesivă a instituției reprezentanților salariaților, respectiv la apariția unor pseudo-contracte colective de muncă care se limitează la a prelua prevederi ale legislației în vigoare, protejând astfel angajatorul de posibile sancțiuni aplicabile de Inspecția Muncii sau de potențiale conflicte de muncă ce ar putea fi organizate în mod legal în lipsa unui contract colectiv de muncă.

Obligația de informare și consultare la care se face referire în comunicatul CDR (legea 467/2006) este doar o traducere sumară a Directivei Parlamentului European și a Consiliului 2002/14/CE. Este una din cele mai puțin cunoscute și aplicate legi din România, fapt ce a condus la un uriaș deficit de informare și consultare a angajaților în economia României, pervertind chiar principiile de construcție a directivei europene mai sus invocate.

Chiar dacă unele elemente precizate în comunicatul CDR ar fi putut să aibă soluții negociate între noi și organizațiile patronale semnatare, afirmația conform căreia Legea 62/2011 ar fi generat o creștere a numărului de salariați cu 20%, precum și o reducere a ratei șomajului la 4% ne întăresc convingerea că și această interpretare excesivă face parte dintr-un discurs public care în realitate ascunde absența unei voințe pentru dialog sincer, astfel încât, prin negocieri, să găsim o soluție agreată de ambele părți.

Printr-o astfel de atitudine se menține o stare de fapt care a adus România în situația de a avea un număr semnificativ de salariați plătiți cu salariul minim (consecință inclusiv a absenței contractelor colective de muncă sectoriale), și totodată ne plasează pe locul 2 în lume, după Siria, în ceea ce privește exodul populației în vârstă de muncă.

În ciuda acestei atitudini comunicate public de CDR, BNS își arată în continuare disponibilitatea pentru un dialog sincer, corect și principial cu organizațiile patronale aflate în componența coaliției care să ducă la un pachet de măsuri pentru modificarea în mod coerent a cadrului legislativ ce reglementează dialogul social și care să ofere în egală măsură un model rezonabil de dialog social, atât pentru mediul de afaceri cât și pentru salariații din România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share via