Referendumul lui Iohannis o demență. CCR explică de ce amnistia și grațierea nu pot fi interzise prin Constituție

Dacă ar fi să vorbim despre cum să ne batem joc de banii românilor, iată, un referendum neconstituțional care a păgubit statul de milioane de lei.

În același fel, poate că Iohannis, PNL și USR vor explica de ce atacă la CCR tot ceea ce e propus de PSD, dar mai ales felul în care se raportează ei la Constituție.

Curtea Constituțională a respins inițiativele legislative ale PNL-USR
și PSD de revizuire a Constituției. Decizia a fost luată cu
unanimitate de voturi. Judecătorii au decis acest lucru deoarece
interzicerea amnistiei și grațierii faptelor de corupție depășește
limitele de revizuire a Constituției.

În motivare, CCR explică faptul că în legea fundamentală este
prioritar dreptul cetățeanului și nu interdicțiile, tocmai de aceea o
astfel de interdicție trebuie stabilită prin lege. ”Constituţia, de
principiu, trebuie să realizeze o diviziune coerentă şi complementară
a funcţiilor puterii publice între autorităţile publice de rang
constituţional, revenind Curţii Constituţionale competenţa ca, în
ipoteza unor conflicte apărute în interpretarea normelor
constituţionale, să tranşeze problema de drept constituţional.”, arată
judecătorii în motivare.

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că puterea publică în mod
axiomatic are caracter unic şi organizat, iar, în sistemul de drept
continental, instrumentul juridic primar care ordonează puterea
publică este actul fundamental al statului. Acesta, prin natura sa,
implică, pe de o parte, o dimensiune constitutivă, care vizează
stabilirea/instituirea puterilor statului şi a autorităţilor publice
fundamentale, şi, pe de altă parte, o dimensiune atributivă, care
vizează conferirea şi definirea atribuţiilor/competenţelor
autorităţilor publice antereferite. Aşadar, puterea publică nu
exclude, ci, dimpotrivă, presupune diviziunea funcţiilor între
diferitele autorităţi publice, iar în privinţa celor de rang
constituţional aceasta îşi are, în mod evident, temeiul direct şi
originar în Constituţie. Prin urmare, Constituţia, de principiu,
trebuie să realizeze o diviziune coerentă şi complementară a
funcţiilor puterii publice între autorităţile publice de rang
constituţional, revenind Curţii Constituţionale competenţa ca, în
ipoteza unor conflicte apărute în interpretarea normelor
constituţionale, să tranşeze problema de drept constituţional.

29. Constituţia poate dispune limitarea puterii publice, aşadar, a
autorităţilor publice, în beneficiul cetăţeanului sau a unor valori de
interes general pentru a evita abuzul de putere. De aceea, Constituţia
este cea care consacră drepturi/ libertăţi fundamentale, dându-le o
redactare normativă, şi, prin urmare, nu le poate afecta/ suprima,
sens în care art.152 alin.(2) din Constituţie este neechivoc. Rezultă
că protecţia constituţională a cetăţeanului este ascendentă, astfel că
şi revizuirile constituţionale trebuie să acorde o protecţie din ce în
ce mai sporită drepturilor şi libertăţilor fundamentale [în
accepţiunea art.152 alin.(2) din Constituţie protecţia drepturilor şi
libertăţilor fundamentale poate cunoaşte doar o orientare ascendentă –
Decizia nr.80 din 16 februarie 2014, par.65]. Totodată, Constituţia
protejează interesul general realizând un just echilibru între acesta
şi drepturile/ libertăţile fundamentale [a se vedea, în acest din urmă
sens, Decizia nr.799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.440 din 23 iunie 2011, în care s-a reţinut
că extinderea intervalului temporal al reţinerii de la 24 la 48 de ore
„răspunde obligaţiei statului de a asigura un just echilibru între
interesul apărării drepturilor fundamentale ale individului şi
interesul apărării ordinii de drept”].

30. Modificarea în discuţie vizează limitarea atribuţiei Parlamentului
și Preşedintelui României de a acorda amnistia, grațierea colectivă
sau grațierea individuală, după caz, pentru afirmarea unui interes
general, respectiv acela de a se da efecte depline prerogativei
Statului de a pedepsi [jus puniendi], prin eliminarea, în mod
corespunzător, a dreptului său de a acorda uitarea/ clemenţa, ceea ce
duce la executarea efectivă a pedepselor dispuse sau la considerarea
ca executată a pedepsei numai pe considerente care ţin de conduita
condamnatului în privinţa infracţiunilor de corupţie ca urmare a
hotărârilor judecătoreşti pronunţate. Revine Curţii Constituţionale
sarcina de a stabili în ce măsură consacrarea constituţională a unei
interdicţii de a acorda amnistie/ graţiere pentru „faptele de
corupţie” pune în discuţie drepturi sau libertăţi fundamentale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share via